Andreea Georgescu

cu Ilaria și bona filipineză, adică mama, pe plajă. se apropie un domn de noi.

el: nu vă supărați că vă întreb, dar fetița e luată prin adopție internațională sau plasament? vrem și noi să facem asta și nu știm cum.

here we go again.

eu: îmi pare rău, nu pot să vă ajut. e copilul meu. natural.

el: aaa… și când ați apelat la inseminare ați ales direct dintr-un catalog internațional cu africani sau cum?

eu: nu am apelat la nimic.

el: deci chiar ați făcut-o cu cineva?

eu: da. e făcută cu altcineva, da.

viața de single mom albă cu un copil pe care lumea refuză să creadă că l-am făcut eu e din ce în ce mai interesantă.

p.s.: în imagine, bona filipineză într-un moment rar de relaxare.

în Bolt azi, 8:30 am.
eu: de ce o luați pe aici? rămânem blocați în coloană.
el: așa e, îmi pare rău.
eu: e ok, nu mă grăbesc.
el: mă iertați, vă rog, dar chiar am altele pe cap și nu m-am uitat pe hartă.
eu: e ok.
el: înainte să vin la dvs, am luat doi băieți. unul cu rochie lungă neagră și spatele gol. celălalt cu costum de baie dintr-o piesă, colanți roșii și desenat ca o pisică pe față. de ce or face asta? erau mai mulți așa de unde i-am luat. cred că a fost o petrecere pentru ei.
eu: și au zis ceva? s-a întâmplat ceva?
el, deja enervat: n-au zis nimic. au fost chiar foarte politicoși, băieți cu bun simț.
eu: păi da.
el, și mai enervat: n-am avut ce să le fac. am dat și 5*, că eu nu penalizez oamenii aiurea dacă n-are legătură cu cursa. asta e, nu-mi place mie. asta e!
big love, domn șofer.

ieri am fost la dermatolog pt o dermatită pe mâini.
cu ce recomandări am plecat:

• excizie chirurgicală nevi
• laser pentru început rozacee
• toxină botulinică pentru rid între sprâncene
• PRP pentru păr, că încep să chelesc
• verificare HOMA că sigur nu stau bine cu insulina
• ridicare pleoape
• filler riduri laterale nas.

de dermatită a zis că o să treacă singură. restul nu.

aseară, la somn cu Ilaria, primesc o notificare și se luminează toată camera.
ea: cine e, mama?
eu: de la bancă.
ea: de ce?
ea: mă anunță că au luat bani pentru o asigurare.
ea: ce înseamnă asigurare?
eu: înseamnă că, dacă o să mi se întâmple ceva foarte rău, tu o să primești bani.
ea: câți?

#băibăiatule

întâlnire cu un prieten consultant. abia se întorsese de la Washington și îmi povestea ce a discutat cu oamenii ăia pe acolo.

cumva, s-a ajuns în momentul în care s-au trezit cunoștințele de istorie în mine.

eu: când s-a terminat criza, în ‘33, a fost datorită doctrinei Monroe, nu?
el: doctrina Monroe a fost cu 100 de ani înainte. Marea Criză s-a încheiat datorită New Deal-ului făcut de Roosevelt.
eu: ești sigur?
el: destul de sigur, da.
eu: eu îmi amintesc că a fost Monroe.
el: prin 1820, da.
eu: băi, instinctul îmi spune să te contrazic, dar cunoștințele nu.

am râs, ne-am dat seama că era cât pe ce să fiu meme-ul ăla “let me ruin your knowledge with my confidence”.
după întâlnire, am sunat un prieten cu care mă simt safe să mă măsor pe cultură generală și știa și el că era New Deal-ul. practic, eram singura din oraș care a încurcat deal-urile.după ce am depășit momentul, am încercat să ne dăm seama cine a relansat economia Europei după Al Doilea Război Mondial. știam ce a făcut, că era secretar de stat american, dar nu numele. vă las și vouă aici, că nu se știe când apare o urgență și uitați: Marshall.

băibăiatule #altnivel

dimineață, în drum spre grădi.
Ilaria: când am să mă fac mare, nu mai stau cu tine. mă duc să stau singură.
eu: foarte bine, așa și trebuie.
pauză.
ea: să văd cum fac să încălzesc mâncarea, că nu știu.

#băibăiatule 🤍

ieri mă plimbam cu Ilaria pe aici prin sat și ne-am întâlnit cu o duamnă care cosea. am avut un scurt chit chat despre de ce cosește ea și nu soțul, după care:
ea: ce faceți, ați venit cu nepoțica la munte?
eu: e fetița mea.
ea: e copilul dvs?
eu: da.
ea: ce curajoasă ați fost să faceți copil așa bătrână!
eu: da, așa sunt eu.

duamna are 43 de ani și nepoțică de 3 luni. eu am 41 și copil de 3. a fost așa surprinsă că probabil a povestit tuturor din sat că s-a întors lumea cu fundu-n sus.

#băibăiatule

la mega pe cartier, domn nou la pază. Ilaria cu mine la self-service.
el: ia spuneți, nu-i așa că copilul e doar jumate românesc?
eu: dar cum v-ați dat seama?
el: ei, cum? ani de muncă, am ochiul deja format.

#băibăiatule, i-au antrenat bine pe ăștia, nu mai poți ține un secret. 😞

Azi ar fi fost ziua doamnei Cozorici.
Aș fi început ziua prin a o suna și prin a râde, invariabil, cel puțin 30 de minute. După terminarea liceului, am sunat-o cu religiozitate, în fiecare an, de Sf. Ioan și pe 14 iulie. Până când nu am mai avut pe cine să sun.

Țin minte foarte bine momentul când m-a sunat mama, acum 3 ani, să mă întrebe dacă am aflat despre moartea dânsei. Eram pe drum să văd o proiecție tehnică a unui film făcut de Leti. Și nu m-am mai dus. Cum să moară doamna Cozorici? Profesorii ca dânsa nu mor. Profesorii ca doamna Cozorici trăiesc în inimile și capetele elevilor forever.

”Andreea, nu că nu știai chimie, nu știai nimic când ai venit la mine. Ce am reușit noi două e extraordinar. Îți dai seama? Tu ai intrat la Facultatea de Farmacie și când te-am cunoscut te încălțai cu fesul.” Se mândrea cu mine și mă dădea exemplu și altor copii care nu știau chimie, dar voiau la Medicină.

Se poate să înveți de dragul cuiva o materie, de dragul cuiva care are drag și de ce predă, dar și de copii.

Mi-e dor să vorbim, deși, în capul meu am auzit-o răzând și azi dimineață. ❤️

în weekend, am fost cu Ilaria într-o piață. doar noi doo.
domnul de la care am luat legume: de ce are fetița părul așa?
eu: așa e părul ei.
el: aaa… e făcută cu altcineva?

#băibăiatule